Aproape primăvara

Soare, cu lumina-ți blândă
Și cu ochiul dezgolit
Tu mă îndrumi să stau la pândă
Pe pământu ‘nzăpezit.

Să văd cum zăpada moale
Se topește încetișor
Și aceste albe țoale
Se vor duce unde vor.

Eu cred că pământul tare
Le absoarbe în scoarța lui,
Ca să aibă în stil mare
Multă apă dumnealui.

Să dea ierbii, floricele,
Verdele să fie crud
Și ținutul cu mărgele
Ca să nu mai fie nud.

Nu privesc televizorul,
Spune știri ce nu îmi plac
Care îngrozesc poporul
Și le baga gându-n sac.

Mai bine privesc speranța
Ce se află colea în soare,
Cu ea se deschide clanța,
Ale ușilor zăvoare.

Norii albicioși se plimbă,
Păsările cântă în cor,
Mielușelul scoate o limbă
Către mama lui, cu dor.

E aproape primăvara,
Amalgam de sentimente.
Nu știu ce o să facă țara
În clipele ei demente.

Lăsăm timpului o roată
Să învârtească cât o vrea,
Și pe a primăverii cioată
Să înverzească dragostea.

Dragostea de om și țară,
Ce în inimă o sadim
Să speram că n-o sa doară
Și că nu ne prăpădim.