Default image

Doina

Gânduri printre rânduri #1

Suntem hoinari prin vreme, avem amintiri ce leagă prezentul de trecut, ne caracterizează simplitatea și naturalețea. Dacă izbutim să trăim clipele la intensitate maximă, cheful de viață ne va ține veșnic tineri, fără „inimă albastră”, ci doar vie. Dacă alegem să fim complicați sau greu de descifrat, vom ajunge la un moment dat să nu ne mai înțelegem chiar cu noi înșine.

Seară de iarnă

Vântul suflă cu putere, Seara vine pe furiș. Iarna drepturile-și cere, Râde pe acoperiș. Gerul țese flori de gheață Pe ferestre și pe uși. Nouă mâinile ne îngheață Dacă nu purtăm mănuși. Punem lemne multe-n sobă, Îndesăm nenumărat. N-avem nevoie de robă, Geru-n casă n-a călcat. Aprindem încet lumina Și ascultăm afară vântul. Și apoi pregătim cina, Chiar de iarna ia cuvântul.

Noaptea înstelată

Întunericul se lasă Cu senzație de ger, Cred că și în noaptea asta Vor fi stelele pe cer. Carul mic și carul mare O să fie la apel. Focul va trosni în sobă, Gândul va fugi rebel. Către cine, știți voi oare, Va fugi și al meu gând? Către niște inimioare, Așezate în primul rând. Voi, prieteni, vă știți locul, Din suflet vă mulțumesc! Să dați mâna cu norocul… SEARĂ BUNĂ VĂ DORESC!