Borta vântului

Sentimente înecate de vânt ,
Un fulg, doi, trei cad pe pământ.
O pasăre țipă bizar și ascuțit
Că vântul o taie ca un cuțit.

Nu vrea ca să doarmă,
Ci e ca o armă,
Albă sau grie
Nu vrea pălărie.

Căciulă purtăm
Să ne apăram,
Dacă ne stă părul
Acceptăm adevărul.

Iar vântul rebel
Chiar crede că el
Este cel cu dreptate
Că ne dă pe spate.

Nu știu ce sa fac?!
Să-l opresc sau să tac?
Să pun stavilă gândului,
Sau să astup borta vântului?