Că a nins…

A stat ninsoarea, temporar. S-a tot lărgit cărarea, Ținutul parcă-i dat cu var Mai clară este zarea. Un orizont nemărginit Și un nouraș diform. Într-o secundă am privit Și parcă vreau să dorm. Și să visez că-s într-un pom Ca pasăre măiastră, Privită doar prin geam de om, Printr-o rază albastră. Dar, mă gândesc că poate un dor Ce-l aduce destinul, Îmi poartă gândul ca un nor Ce întunecă seninul. Au plecat fulgii, dar se întorc, Acum au luat o pauză. Că așa e iarna – ei mai torc, Nu știu din care cauză. Hai că am gândit împrăștiat, Nu…

A stat ninsoarea, temporar.
S-a tot lărgit cărarea,
Ținutul parcă-i dat cu var
Mai clară este zarea.

Un orizont nemărginit
Și un nouraș diform.
Într-o secundă am privit
Și parcă vreau să dorm.

Și să visez că-s într-un pom
Ca pasăre măiastră,
Privită doar prin geam de om,
Printr-o rază albastră.

Dar, mă gândesc că poate un dor
Ce-l aduce destinul,
Îmi poartă gândul ca un nor
Ce întunecă seninul.

Au plecat fulgii, dar se întorc,
Acum au luat o pauză.
Că așa e iarna – ei mai torc,
Nu știu din care cauză.

Hai că am gândit împrăștiat,
Nu știu de veți pricepe.
Eu mă înclin și am plecat
Să aduc vreo două cepe?

Că ceapa și un usturoi,
Și mierea de albine
Mână răceala de la noi
Și dau stare de bine.

Mă uit în sus, de după nor,
O rază se arată.
Să facă în ciuda fulgilor
Și să împrăștie o pată.

Strălucitoare, de efect,
Și albul scânteiază.
Nu-i găsesc, zău, niciun defect,
Când raza luminează.