Categorie De sezon

Că a nins…

A stat ninsoarea, temporar. S-a tot lărgit cărarea, Ținutul parcă-i dat cu var Mai clară este zarea. Un orizont nemărginit Și un nouraș diform. Într-o secundă am privit Și parcă vreau să dorm. Și să visez că-s într-un pom Ca pasăre măiastră, Privită doar prin geam de om, Printr-o rază albastră. Dar, mă gândesc că poate un dor Ce-l aduce destinul, Îmi poartă gândul ca un nor Ce întunecă seninul. Au plecat fulgii, dar se întorc, Acum au luat o pauză. Că așa e iarna – ei mai torc, Nu știu din care cauză. Hai că am gândit împrăștiat, Nu…

Iarnă autentică

Văd că nu mai ninge acum. Vântul nu e gentilom, În fața casei pe drum Nici țipenie de om. Nu se vede, nu mai trece, Mai bine în casă să stea Că afară este rece, Bate vântul cu nuia. Metaforic, vreau să zic, Că nuiaua nu se vede. O să cochetez un pic Poate vântul va purcede. Câte rime îmi vin în minte Nu știu să le potrivesc. Și să le așez cuminte Într-un stil mai românesc. Amalgam, cuvinte multe, Aduse de vânt rebel. Cineva o să asculte Sau privește puțintel?! În trafic e nebunie Iar pe pârtii e beton.…

Gerar

Privește și ascultă o șoaptă a înserării. Gerar se întețește, pictează cu avânt, Pisica sprijinită de primul jilț al scării Miaună, se dezmiardă și spune un cuvânt. Ger, pare că ar zice, Mi-e frig și nu pot toarce. Iar gerul ne dă bice Aș vrea să dorm în două, trei cojoace. Aș vrea să te întreb prietene acuma Îți place iarna cu picturi pe geam? Sau toamna când se lasă bruma Și frunzele ne părăsesc din ram?! Poate îți place mai mult primăvara Când verdele e crud, dar visător? Canicula, vrei ca să vină vara Și cerul ca să fie…

Ce e Crăciunul?

Haideți toți cu mic, cu mare, Să răspundeți la întrebare. Ce înseamnă pentru voi Sărbătoarea de Crăciun? Este atunci când vioi Apare un moș mai bun? Sau sufletul îi invadat De colinde minunate, În vers dulce și curat Și perfect sincronizate? Sau vă gândiți la mâncare, Că pregătiți cam de toate. Ori această sărbătoare Are mesele încărcate? Vreau răspunsul să mi-l dați! E un fel de tema acasă, Cu covrigi și cu cârnați. E o sărbătoare aleasă. Pentru mine-i bucuria Că s-a născut un prunc sfânt. E slăvit tot El, Mesia, În colinde, pe pământ.

Omul de nea

Razele mândre de soare se înghinotesc pe cerul mat, Omătul e tot mai moale, mai ușor de modelat. Aș face-un om de zăpadă, dar mi-e că se topește Și din tot ce-am strâns grămadă nu rămâne niciun „dește“. Nasul o să cadă iute, ciorile o să-l ciugulească, O să se adune sute la o masă așa domnească. Așa că o să stau cuminte, nu fac încă niciun om, Nu-i pun încă niciun dinte, nu-i pun băț din orice pom. Mă gândesc la Nicoleta, oare cum sărbătorește? Nu cred ca ține dietă, mănâncă tot ce gătește. Mă gândesc la Nicolae, dacă…

Debutul iernii

O să scriu o poezioară, Îmbrăcată în palton. Haioasă, dar și sprințară, Cu o temă de sezon. De mă întreabă cineva, Dacă iarna mie îmi place? O să-i răspund cam așa: Chiar de are trei cojoace. Frumoasă e doamna iarnă. Chiar de-i greu și anevoios, Face ca drujba Husqvarna Vântul când este nervos. Este mândră și cochetă Cu un aer triumfal, Nu merge pe bicicletă Ci pe un mare și alb cal. Să nu-i spunem vorbe grele, Că se supăra de tot. Ne dă dureri de măsele Și mișcare de robot. Haine groase, cizme bune Are în garderoba sa. Clopoțelul…