Gânduri

Dragostea e o comoară,
Dar arde parcă-i cu gaz.
Se aprinde în inimioară,
Îți atinge un obraz…

De o iei în a ta mână,
Nici că se împotrivește.
Chiar de se crede stăpână,
Mângâierea o topește.

Dragostea nu e glumă,
Nu-i un kil’ de arpacaș.
În căsuța ei de humă
Îi tot cântă un greieraș.

Dragostea nu ține pasul,
Este cam dezordonată.
Chiar de folosim compasul,
E o imagine de fată.

Și alăturea de fată,
Un băiat frumos privește.
Cu privirea adorată,
Inima-i tare zvâcnește.

Dragostea și fericirea,
Mână în mână au pornit.
Să aducă împlinirea
Sentimentului dorit.

Astăzi, razele de soare
Sunt cam scumpe la vedere.
S-au topit într-o culoare,
S-au ne-au spus la revedere?

Poate vor ca să apară,
Mai târziu, că lenevesc.
Să ne arate că e vară
Și că ele mai glumesc.

Uite, așa, de dimineață,
Au și glume în program.
Eu mă joc cu un fir de ață,
L-am găsit și îl mai am.

Așa, ca-n copilărie,
Când pe deget învârteam;
Mintea mea dorea să știe
La ce literă mă opream.

Ca să știu cu ce începe
Litera numelui drag.
De multe ori am luat țepe,
Credeam că-mi apare în prag.

Ce de gânduri matinale,
Îmi trec fâlfâind în zbor.
Eu ți le spun dumitale
Tastându-le repejor.

Să nu uit a mele rime,
Ce sar iute spre lumină
Nu vor la întunecime,
Că nu poartă nicio vină.

Să închei, să nu survină,
Nervii, cât și plictiseala.
Un zâmbet pe a mea mină,
Ala, bala, portocala…

-Ce ai, măi omule, în spate, în rucsacul tău cel greu?
– Duc cu mine răutatea şi orgoliul meu.
Multe am pierdut în viaţa, dar orgoliul n-am lăsat
M-am spetit, am suspinat, dar în spate l-am cărat.

– Vrei să laşi puţin rucsacul, cu orgoliul jos
Să laşi puţin de la tine, hai, te rog frumos!
– Nu, ce spui acolo, soro, de orgoliu sunt legat
Și la vale şi la deal, eu în spate l-am cărat.

Tu poate zici bine, zău, dar orgoliul meu
Spune într-una aşa e bine, chiar de totu-i rău.
– E frate cu egoismul, văr cu răutatea.
Nu ai vrea să îl arunci, îti dau bunătatea…

Nu te-ai săturat să porţi doar orgoliul în spinare
Când ai probleme urgente, nu vrei nici mâncare.
Doar o vorbă îți mai spun, omule, să ştii
Când orgoliul o fi greu, nu-i putea păşi.

Îndrăgostită sunt de viață
Cum este ochiul de lumină,
Când cristalinul îl răsfață
Cu-o floare mândră, în grădină.

Îndrăgostită sunt de viață
Cum este pământul de ploaie.
Când picurii de dimineață,
Lutul uscat vor să-l înmoaie.

Îndrăgostită sunt de viață,
Cum este iarna de-al ei vânt.
Chiar de e soare sau e ceață,
Ei se înțeleg dintr-un cuvânt.

Îndrăgostită sunt de viață,
Ca ghiocelul de copii,
De este frig sau de e gheață
El se grăbește. Ce.. nu știi?!

Îndrăgostită sunt de viață,
Cum este mama de-ai ei prunci.
Se trezește de dimineață,
Muncește pentru ei, pe brânci.

Și dacă viața asta înseamnă
Să fii mereu îndrăgostită,
Zâmbește, totul te îndeamnă;
Iubește, să fii iubită.

Viaţa e o pisicuţă,
Mai mică sau mai grăsuţă.
Ce se urcă și coboară
Prin copaci, fără de scară.

Viaţa e un ghiocel,
Firav, gingaș, mititel,
Ce are argint în el.

Viaţa – candelă aprinsă,
Mare, amară, necuprinsă.

O corabie lărgită,
O poveste nesfârșită
Cu final neașteptat,
Cu dorinţe și păcat.

Viaţa este o baladă,
Sau o luptă, sau o sfadă…
Sau o veștedă livadă.

Fiecare în viaţa sa,
Luptă, dorește ceva.
Viaţa mea și viaţa ta
Se compară cu ceva.

Tot ce am scris acum aici,
Nu sunt basme cu pitici.
Câteodată, din luntre,
Ajungi să faci punte,
Iar din mare să faci munte.

Ați înţeles ce am scris?
Viaţa e un simplu vis…

Ninge tare peste țară,
Ninge iarăși peste noi.
Doar e iarnă, nu e vară,
Și cad fulgii, nu sunt ploi.

Sunt mari și tare grăbiți
Când cad pe ale mele gene.
Se cred tare fericiți
Iarna ne zâmbește, nene.

Azi, mai mult ca niciodată,
Să întindem hora mare.
Să se vadă în lumea toată
Că avem zi de sărbătoare.

Sărbătoare românească,
E Ziua Unirii, știți?
Tot românul să trăiască
Vă pupic… să fiți iubiți!