Crizantema toamnei

Toamnă, cu miros de crizantemă, Cu senin, dar și cu plumburiu. Tu vrei ca să pari o diademă De culoarea roșu sângeriu. Când te mai ascunzi un pic în frunze Și apari învăluită-n vânt. Vrei ades’ pictată și pe pânze De vreun pictor de toamnă flămând. Vreau ca să-mi acoperi inimioara Cu o frunză veștedă de-arțar. Ca apoi, când vine înserarea, De suspin să nu am eu habar. Când spun toamnă, vreau un strop de soare Și un zâmbet în paharul vieții. Vânt rebel și pete de culoare Să-mi acopere unda tristeții. Voi, prieteni, care-i viața voastră? Simțiți toamna cu…

Toamnă, cu miros de crizantemă,
Cu senin, dar și cu plumburiu.
Tu vrei ca să pari o diademă
De culoarea roșu sângeriu.

Când te mai ascunzi un pic în frunze
Și apari învăluită-n vânt.
Vrei ades’ pictată și pe pânze
De vreun pictor de toamnă flămând.

Vreau ca să-mi acoperi inimioara
Cu o frunză veștedă de-arțar.
Ca apoi, când vine înserarea,
De suspin să nu am eu habar.

Când spun toamnă, vreau un strop de soare
Și un zâmbet în paharul vieții.
Vânt rebel și pete de culoare
Să-mi acopere unda tristeții.

Voi, prieteni, care-i viața voastră?
Simțiți toamna cu aroma ei?
Florile vor dormita în glastră
Și în grădina dulce a dragostei.

Am luat în podul palmei mele
Frunzișoara ce a stat pe jos.
M-a cuprins un sentiment de jale
Și am privit copacul arătos.

Încă are haina colorată,
În curând, el se va dezbracă.
Și în mintea mea dezordonată
Alte gânduri se vor încurca.