Debutul iernii

O să scriu o poezioară, Îmbrăcată în palton. Haioasă, dar și sprințară, Cu o temă de sezon. De mă întreabă cineva, Dacă iarna mie îmi place? O să-i răspund cam așa: Chiar de are trei cojoace. Frumoasă e doamna iarnă. Chiar de-i greu și anevoios, Face ca drujba Husqvarna Vântul când este nervos. Este mândră și cochetă Cu un aer triumfal, Nu merge pe bicicletă Ci pe un mare și alb cal. Să nu-i spunem vorbe grele, Că se supăra de tot. Ne dă dureri de măsele Și mișcare de robot. Haine groase, cizme bune Are în garderoba sa. Clopoțelul…

O să scriu o poezioară,
Îmbrăcată în palton.
Haioasă, dar și sprințară,
Cu o temă de sezon.

De mă întreabă cineva,
Dacă iarna mie îmi place?
O să-i răspund cam așa:
Chiar de are trei cojoace.

Frumoasă e doamna iarnă.
Chiar de-i greu și anevoios,
Face ca drujba Husqvarna
Vântul când este nervos.

Este mândră și cochetă
Cu un aer triumfal,
Nu merge pe bicicletă
Ci pe un mare și alb cal.

Să nu-i spunem vorbe grele,
Că se supăra de tot.
Ne dă dureri de măsele
Și mișcare de robot.

Haine groase, cizme bune
Are în garderoba sa.
Clopoțelul o să sune,
Fi vesel, nu te întrista!

Pe un ochi de geam privesc
Când iarna are tupeu
Ea zâmbește, eu zâmbesc,
Am un vin și vreau să-l beu.

Iarna la noi s-a oprit
Că-i place mult la țară.
Pământul e acoperit
Cu o plapumă ușoară.

Încă n-a pus flori de gheață
Că nu și-a făcut curaj.
Chiar acum, de dimineață,
Parc-a ieșit din garaj.

Rece, dar surâzătoare,
Cu cojoc imaculat
Se întreabă cine oare,
Mai lenevește în pat?!

Pe pomi a pus promoroacă,
Parcă sunt mărgăritare
Și iarba de pe toloacă
A îmbrăcat-o cu valoare.

Sufletele pastelate,
Senine și fără nor
Se vor iute îmbrăcate
De un dor mai călător.

Dorul de copilărie,
Săniuța cea ghidușă.
În mintea mea vrea să vie
Ce ar fi să-i deschid o ușă?

Amintiri, oameni și locuri
În culori de acuarelă.
Și în inimioare focuri,
Frumusețe de dantelă.