Duminică de toamnă

Soare și vânt… aici pe pământ Nu am de scris un singur cuvânt. Ci pot îndruga verzi și uscate, Reale, sau poate… doar pe jumătate. De dragul de a scrie sau de a tasta, Fără să însemne musai ceva. Gânduri de toamnă, purtate de vânt, Cu arome de fructe… cu păsări, pe rând. Ce în aer zboară, dar se mai opresc. Voi ați înțeles oare ce gândesc? Că eu nu prea știu cum să le adun Ca un clopoțel, cu ele să sun. Să-mi dau importanță, să fiu ca o stâncă Poate o să devin, acum nu sunt încă, O…

Soare și vânt… aici pe pământ
Nu am de scris un singur cuvânt.
Ci pot îndruga verzi și uscate,
Reale, sau poate… doar pe jumătate.

De dragul de a scrie sau de a tasta,
Fără să însemne musai ceva.
Gânduri de toamnă, purtate de vânt,
Cu arome de fructe… cu păsări, pe rând.

Ce în aer zboară, dar se mai opresc.
Voi ați înțeles oare ce gândesc?
Că eu nu prea știu cum să le adun
Ca un clopoțel, cu ele să sun.

Să-mi dau importanță, să fiu ca o stâncă
Poate o să devin, acum nu sunt încă,
O inimă caldă îmi bate în piept
Chiar dacă a fugit gândul cel înțelept.

De vină e doar vântul, ce l-a împrăștiat
Și mi-a zburlit părul… e oare turbat?
Îl las să mai bată, că nu-l pot opri,
Iar DOMNUL DE SUS mereu ne va iubi.