Razele mândre de soare se înghinotesc pe cerul mat,
Omătul e tot mai moale, mai ușor de modelat.
Aș face-un om de zăpadă, dar mi-e că se topește
Și din tot ce-am strâns grămadă nu rămâne niciun „dește“.
Nasul o să cadă iute, ciorile o să-l ciugulească,
O să se adune sute la o masă așa domnească.
Așa că o să stau cuminte, nu fac încă niciun om,
Nu-i pun încă niciun dinte, nu-i pun băț din orice pom.
Mă gândesc la Nicoleta, oare cum sărbătorește?
Nu cred ca ține dietă, mănâncă tot ce gătește.
Mă gândesc la Nicolae, dacă a mers drept pe stradă,
După câteva pahare, oare doarme în zăpadă?
Sau poate e mai cuminte, a cinstit așa nițel,
Că e om cu multă minte și cu bunul simț la el.
Nicolae, Nicoleta, Niculina și Nicol,
Chiar de în minte aveți lumină, nu închinați paharul gol!