Omul de nea

Razele mândre de soare se înghinotesc pe cerul mat, Omătul e tot mai moale, mai ușor de modelat. Aș face-un om de zăpadă, dar mi-e că se topește Și din tot ce-am strâns grămadă nu rămâne niciun „dește“. Nasul o să cadă iute, ciorile o să-l ciugulească, O să se adune sute la o masă așa domnească. Așa că o să stau cuminte, nu fac încă niciun om, Nu-i pun încă niciun dinte, nu-i pun băț din orice pom. Mă gândesc la Nicoleta, oare cum sărbătorește? Nu cred ca ține dietă, mănâncă tot ce gătește. Mă gândesc la Nicolae, dacă…

Razele mândre de soare se înghinotesc pe cerul mat,
Omătul e tot mai moale, mai ușor de modelat.
Aș face-un om de zăpadă, dar mi-e că se topește
Și din tot ce-am strâns grămadă nu rămâne niciun „dește“.

Nasul o să cadă iute, ciorile o să-l ciugulească,
O să se adune sute la o masă așa domnească.
Așa că o să stau cuminte, nu fac încă niciun om,
Nu-i pun încă niciun dinte, nu-i pun băț din orice pom.

Mă gândesc la Nicoleta, oare cum sărbătorește?
Nu cred ca ține dietă, mănâncă tot ce gătește.
Mă gândesc la Nicolae, dacă a mers drept pe stradă,
După câteva pahare, oare doarme în zăpadă?

Sau poate e mai cuminte, a cinstit așa nițel,
Că e om cu multă minte și cu bunul simț la el.
Nicolae, Nicoleta, Niculina și Nicol,
Chiar de în minte aveți lumină, nu închinați paharul gol!