Seară de iarnă

Vântul suflă cu putere, Seara vine pe furiș. Iarna drepturile-și cere, Râde pe acoperiș. Gerul țese flori de gheață Pe ferestre și pe uși. Nouă mâinile ne îngheață Dacă nu purtăm mănuși. Punem lemne multe-n sobă, Îndesăm nenumărat. N-avem nevoie de robă, Geru-n casă n-a călcat. Aprindem încet lumina Și ascultăm afară vântul. Și apoi pregătim cina, Chiar de iarna ia cuvântul.

Noaptea înstelată

Întunericul se lasă Cu senzație de ger, Cred că și în noaptea asta Vor fi stelele pe cer. Carul mic și carul mare O să fie la apel. Focul va trosni în sobă, Gândul va fugi rebel. Către cine, știți voi oare, Va fugi și al meu gând? Către niște inimioare, Așezate în primul rând. Voi, prieteni, vă știți locul, Din suflet vă mulțumesc! Să dați mâna cu norocul… SEARĂ BUNĂ VĂ DORESC!