Ce e Crăciunul?

Haideți toți cu mic, cu mare, Să răspundeți la întrebare. Ce înseamnă pentru voi Sărbătoarea de Crăciun? Este atunci când vioi Apare un moș mai bun? Sau sufletul îi invadat De colinde minunate, În vers dulce și curat Și perfect sincronizate? Sau vă gândiți la mâncare, Că pregătiți cam de toate. Ori această sărbătoare Are mesele încărcate? Vreau răspunsul să mi-l dați! E un fel de tema acasă, Cu covrigi și cu cârnați. E o sărbătoare aleasă. Pentru mine-i bucuria Că s-a născut un prunc sfânt. E slăvit tot El, Mesia, În colinde, pe pământ.

Vis

Treceai triumfătoare, pe aripi de lumină, Privirea îndrăzneaţă și mersul legănat. Prin stele nestemate și cer cu lună plină, Te oglindeai în ape, dar nu te-ai săturat. Voiai comori și lux, visai vile, piscine. La câte aveai, mai multe ai fi adăugat. Dar nu te interesa cine să-ți dea, vezi bine, Se cuvenea să ai un trai îndestulat. Dar te-ai izbit puternic cu capu-n tocu ușii Si visul s-a tot dus și dus a fost de tot. A fost o luptă crudă, precum turcii cu rușii, Realitatea dură îți mai dăduse un vot. Ai spus că sănătatea e acea scumpă…

Omul de nea

Razele mândre de soare se înghinotesc pe cerul mat, Omătul e tot mai moale, mai ușor de modelat. Aș face-un om de zăpadă, dar mi-e că se topește Și din tot ce-am strâns grămadă nu rămâne niciun „dește“. Nasul o să cadă iute, ciorile o să-l ciugulească, O să se adune sute la o masă așa domnească. Așa că o să stau cuminte, nu fac încă niciun om, Nu-i pun încă niciun dinte, nu-i pun băț din orice pom. Mă gândesc la Nicoleta, oare cum sărbătorește? Nu cred ca ține dietă, mănâncă tot ce gătește. Mă gândesc la Nicolae, dacă…

Din dragoste, pentru România

Dragostea – ce este oare, E boboc de rozmarin, Prinsă-n soare și cicoare Pe o ie de satin? Sau un trandafir în floare Udat, în grădina ta, De te-ai înțepat, te doare, Sau te joci cu dragostea. Dragostea pe această lume E împărțită-n categorii Are loc de plâns și glume În viaţă, toate le știi. Astăzi, dragostea de ţară Pe locul întâi s-a urcat 1 Decembrie, iară, Strălucire a căpătat. Hai, români, de dimineaţă Țara s-o sărbătorim Și într-o horă măreaţă Ne prindem toți și zâmbim. Alungați tot ce e trist Măcar astăzi fiți voioși Spun: românu-i optimist,  Țara noastră-i…

Debutul iernii

O să scriu o poezioară, Îmbrăcată în palton. Haioasă, dar și sprințară, Cu o temă de sezon. De mă întreabă cineva, Dacă iarna mie îmi place? O să-i răspund cam așa: Chiar de are trei cojoace. Frumoasă e doamna iarnă. Chiar de-i greu și anevoios, Face ca drujba Husqvarna Vântul când este nervos. Este mândră și cochetă Cu un aer triumfal, Nu merge pe bicicletă Ci pe un mare și alb cal. Să nu-i spunem vorbe grele, Că se supăra de tot. Ne dă dureri de măsele Și mișcare de robot. Haine groase, cizme bune Are în garderoba sa. Clopoțelul…

Seninul de după nori

Pentru un nor mai plumburiu Ce te-a întunecat, Ai schimbat viața în griu Și te-ai resemnat. Zâmbetul ți-e sfârtecat De-o săgeată ruptă, Te-ai întors și cu banat Ai pornit la luptă. Să înlături plumburiul Și să vezi doar rozul. Cred că nu îți plăcea griul, Supărarea și molozul. Nu găsești o alinare În inima ta. Măcar o rază de soare, Ce te-o bucura. Dar ascultă, ține minte, Viața-i schimbătoare. Că din boabele de linte Ies mărgăritare. După plumburiul nor Râde mândrul soare Și seninul visător Te face om mare.