Plecarea verii

Mai e puţin și vara va pleca pe cărare
Tomnatice veşminte vor cădea pe pământ
Păsările blânde vor fâlfâi în zare
Și vor pleca, lăsând un jurământ.

La anul care vine, iarăși se vor întoarce,
Vor anima ţinutul și vor trezi natura.
Când timpul caierul din nori va toarce
Vor face larmă, cât le-or ţine gura.

Dar toamna ruginie bate la poarta vieţii,
Încă puţin, va deveni stăpână,
Atunci fetiţele, cât și băieţii
Vor purta genţi de şcoală într-o mână.

Și câmpul se va dezgoli de toţi,
Și va rămâne așa, cam dezbrăcat,
Îl vor călca tractoarele cu roţi
Să-i ia recolta, să-l lase curat.

Ce repede mi se perindă anii
Și anotimpurile toate fug la fel,
Chiar nu contează că eu nu am banii
Sau c-am pierdut astăzi un portofel.

Vara va trece iute, ca o rază
Și toamna ca o moale catifea,
Viaţa în sine e un fel de oază
Și tu te treci încet, te duci cu ea.