Potârnichea

Of, vai… ce m-am speriat! Că din iarbă a zburat, De lângă a mele picioare, Mică, ca o arătare, Până să mă dumiresc, A fugit. N-o mai găsesc. Cred că era potarniche, Nu era ca o ridiche Ci dungată, cenușie, Iute ca săgeata vie, Prin iarbă eu dau cu mâna, Poate mai gasesc vreo una. S-o pozez, s-o pun aici. Nu, n-o dau hrană la pisici, Apoi îi dau drumul îndată Să vină și altădată. Fârâitul zgomotos Nu pot spune că-i frumos, Însă potârnichea, da. Pupa-o-ar mama pe ea!

Of, vai… ce m-am speriat!
Că din iarbă a zburat,
De lângă a mele picioare,
Mică, ca o arătare,
Până să mă dumiresc,
A fugit. N-o mai găsesc.

Cred că era potarniche,
Nu era ca o ridiche
Ci dungată, cenușie,
Iute ca săgeata vie,
Prin iarbă eu dau cu mâna,
Poate mai gasesc vreo una.

S-o pozez, s-o pun aici.
Nu, n-o dau hrană la pisici,
Apoi îi dau drumul îndată
Să vină și altădată.

Fârâitul zgomotos
Nu pot spune că-i frumos,
Însă potârnichea, da.
Pupa-o-ar mama pe ea!