Vântul bate, nu-i de șagă

Și umblă așa, hai hui,
Duce pe aripa lui,
Vremea asta schimbătoare.
Ba mai plouă, ba e soare.

Ne luăm haine mai groase,
Ca să nu simțim la oase
Frigul asta ce-a venit
Și vântul cel șucărit.

Așa-i toamna pe la noi
Chiar de-i vineri sau de-i joi,
Toamna n-o ținem în ham,
N-o vindem la kilogram.

O lăsăm în voia ei
Iar noi facem câțiva lei
Să avem pe azi și mâine
La pisică și la câine.

Și pentru a noastră gură,
O bucată de friptură.
Și un păhărel de vin
Să ne pară traiul lin.

Că e toamna dorului,
Toamna muncitorului.
Chiar de vântul e nervos
În natură rime cos.

Cu frunze verzi și uscate,
Rupte, dar și clătinate,
Cu iarbă cam vestejită
Cu crengile de răchită.

Chiar de am poposit aici,
Nu vă fac pielea arici.
Nici de găină zburlită,
Nici de rață măcăită.

Când se lasă înserarea
Și nu se mai vede zarea,
Vine tiptil pe cărare
Noaptea cea fără de soare.

Doar cu lună, câteodată,
Când e cerul fără pată,
Ci senin și plin de stele,
Tocmai ca-n visele mele.