Vântul

Știți ce mi-a venit în gând?
Ca să plec așa, curând,
Să dau doar un ghiont la vânt.
Să-și mai taie din avânt.

Că mie îmi zburlește părul,
La bărbați clintește mărul.
Care măr? Al lui Adam,
Nu pe cel… la kilogram.

Când un ghiont voiam să-i scap,
Mi-a căzut o frunză în cap.
Vântul mi-a șoptit așa:
Tu te pui cu forța mea?

Du-te încolo, stai cuminte,
De nu vrei să îți sparg un dinte
Îmi dai ghiont? Cine te crezi?
Te plesnesc de nu te vezi!

Și uite așa mă potolesc,
Vântul nu îl înghiontesc.
Ci îl las să bată șui,
Până o vrea mușchii lui.