Ce e omul?

Un trubadur, un călător,
Un simplu veşnic visător
Ce ar vrea doar binele, să ştii
Pentru el şi pentru ai săi copii.

De aceea pleacă-n lume
Și n-are chef de glume
Când spune că ar vrea
Să-şi facă mare averea.

Visează un nou confort
Dar, Doamne, ce efort,
Și câte lacrimi sunt vărsate
Și câte doruri amânate…

Dar câte inimi sunt zdrobite
Și câte vieţi sunt despărţite.
Dar chiar şi aici în ţară
Avem viaţa foarte amară.

Și clipele de fericire
Sunt rare și-n neştire.
Omule, eşti ca un soare
Într-o lume trecătoare.

Femeie, eşti ca o lună
Într-o lume cam nebună.
Omule eşti visător,
Dar nu eşti nemuritor.

Nu aduna comori, în rânduri,
Că tot pleci în patru scânduri.
Cu ce ai, trăieşte bine
Şi ascultă-mă pe mine.

Dacă vrei,nu te oblig,
Nici în urma ta nu strig,
Ci îți spun o vorbă mare:
Lumea-i lume, trecătoare,

Sănătatea e de preţ,
Lucrul cel mai îndrăzneţ
Îl faci dacă ai sănătate.
La oraşe şi la sate.