Doar o amintire...

Realiști și visători,
Pe unde suntem, cum trăim,
Înțepați de spini sau mângâiați de flori,
Chiar de nu înțelegem viața, o iubim.

O iubim, ca ni s-au dat culori
Și lumină în ochi și în privire
Să trăim prezentul, cu soare și nori
Chiar de vom rămâne doar o amintire.

Ni s-au dat și brațe spre a îmbrățișa
Pe prieteni, rude, pe-ai noștri copii
Cea ce ne-a dat viață și ne-a spus așa
„De ești dat pe lume, trebuie să știi:

Nu întotdeauna este cum vrei tu
Se mai schimbă vântul, mai adoarme marea,
Este loc de da, însă și de nu,
Nu e numai zi. Vine înserarea.

Nu sunt numai roze și numai iubire.
Se mai răsucește către negativ.
Fără să ne sune, să ne dea de știre
Și ne pomenim că e prea tardiv.”