Iarnă autentică

Văd că nu mai ninge acum.
Vântul nu e gentilom,
În fața casei pe drum
Nici țipenie de om.

Nu se vede, nu mai trece,
Mai bine în casă să stea
Că afară este rece,
Bate vântul cu nuia.

Metaforic, vreau să zic,
Că nuiaua nu se vede.
O să cochetez un pic
Poate vântul va purcede.

Câte rime îmi vin în minte
Nu știu să le potrivesc.
Și să le așez cuminte
Într-un stil mai românesc.

Amalgam, cuvinte multe,
Aduse de vânt rebel.
Cineva o să asculte
Sau privește puțintel?!

În trafic e nebunie
Iar pe pârtii e beton.
Tristețe și veselie,
Sunt legate cu cordon.

Ținutul e alb și rece
Dar, în afară de vânt,
Nici o pasăre din zece,
Nu ne încântă cu al ei cânt.

Stau ascunse și pitite
Unde vor, unde găsesc,
Și la masă vin grăbite
Prin curte mai ciugulesc.

Brazii cei plini de zăpadă
Au un farmec, au mister,
Au căzut și o să mai cadă
Fulgi tăcuți, dar plini de fler.